Despre carte: 2006 / Un studiu cuprinzător al dispoziției și sistemului de control politic în perioada sovietică a a fost mult timp un subiect tabu în istoriografia rusă. După cum notează T. M. Goryaeva, într-o societate în care prezența unui sistem extins de control politic a fost camuflata în toate modurile posibile, orice încercare de a-l studia, chiar și retrospectiv istoric, a fost considerată probabilitatea unor aluzii nedorite. În plus, este important să se țină cont de marile complexități asociate studiului sentimentului. Cert este că multe procese spirituale, atât conștiente, cât și inconștiente, nu au lăsat în urmă nicio dovadă materială. După cum a notat D. Tosh, „orice personaj istoric, chiar și cel mai remarcabil și elocvent, exprimă doar o parte nesemnificativă a gândurilor sale...; în plus, comportamentul oamenilor este adesea cel mai influențat de convingerile care sunt luate de la sine înțelese și, prin urmare, nu sunt reflectate în documente.” Trebuie adăugat că una dintre cele mai importante condiții de supraviețuire în perioada stalinismului, așa cum arată interviurile cu foști cetățeni sovietici în cadrul Proiectului Harvard, a fost promovarea loialității față de regim. Acest lucru s-a reflectat în discursurile de la mitinguri, întruniri de partid, în unele scrisori „către autorități”, precum și în cea mai severă autocenzură. „Ține-ți gura, nu vorbi, iar dacă vrei mai mult, lăudă-l pe Stalin și petrecerea”, a fost rețeta de autoconservare repetată de mulți respondenți ai Proiectului Harvard. Potrivit unuia dintre ei, trăsătura distinctivă a poporului sovietic a fost decalajul profund „între viața externă și cea internă”. În cea mai mare parte, „au spus ceea ce nu credeau cu adevărat și nu au spus de ce, dimpotrivă, erau siguri pe plan intern”.».